If I could turn back time

     De cate ori nu ne-am trezit zicandu-ne: "Daca as putea da timpul inapoi!". Dar gandeste-te bine. Chiar ai vrea? Chiar crezi ca ai face ceva diferit? Chiar crezi ca este o solutie? Trebuie sa faci astfel incat sa inveti din greseli! Invatati, invatati, invatati! Din greselile voastre si ale altora. Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba viitorul! Putem crede ca vom avea un viitor stralucit si putem face multe ca sa devina unul remarcabil! Putem face absolut tot ceea ce dorim!... de acum inainte! :D. Poti recupera in fiecare zi macar cate o faramitura din trecut, poti sa te bucuri mai mult, sa plangi mai mult, sa razi mai mult, sa te joci mai mult, sa dansezi mai mult... de acum inainte!
    Putem face ABSOLUT ORICE, doar timpul inapoi nu il putem da. Nici nu ai nevoie! Tot ce trebuie sa faci este sa traiesti prezentul cat mai din plin. Asadar strecoara in fiecare zi o rugaciune, un zambet, o mangaiere, o atingere, un sarut, o pagina de carte, o lacrima in plus si astfel... poti recuperat din timpul pierdut.
     Fiecare clipa care trece, nu se mai intoarce. Daca iti pare rau ca a trecut, umple-o cu dragoste pe cea care urmeaza! Nu mai lasa de azi inainte sa treaca timpul degeaba. Acum poti schimba ceva!
      Puterea este in sufletul tau si in mainile tale!!! Esti propriul tau fauritor acum! Arata-ti talentul de artist! E momentul tau sa arati ca poti realiza o opera remarcabila! Iar opera esti chiar tu!

New begining

    Am inceput un an nou. Oare cum ar fi daca pentru un an ne-am propune toti sa fim mai buni, mai  calzi, mai iubitori, mai darnici, mai protectori cu natura. Sa lasam in spate toate rautatile, egoismul, invidia. Sa ne umplem de lumina! Sa radiem lumina! Cum ar fi sa incercam sa stralucim toti asemenea unei Super Nove? Daca incerci macar... vei observa ca din momentul in care lumina umple sufletul, nu mai e loc de nimic altceva, de nimic rau. Toate cotloanele, oricat sunt de indepartate sau de intunecate, se lumineaza! Vei incepe sa stralucesti! Iar odata ce experimentezi acest sentiment, nu vei mai lasa intunericul sa revina asupra ta.
    Tu esti o raza de Lumina. Trebuie doar sa o scoti la iveala si sa ii ghidezi pe altii. Lumineaza!!!

Deschide usa... crestine!

     Oare de ce aduna oamenii un morman de ura in ei? Oare de ce chiar daca o exprima, nu se pot elibera de ea cu totul? De ce daca ii spui omului in fata cu ce ti-a gresit sau cu ce crezi ca ti-a gresit, ura nu dispare? Chiar e o greseala asa mare? Nu! Deloc. Dar o minte ingusta, si un suflet mic... nu pot reactiona altfel. Nu e de ajuns ca i-ai spus unui om toate rautatile pe care le-ai gandit? I-ai trimis toata energia ta negativa! Sigur nu i-a cazut bine! Sigur sufletul lui este amarat! Sigur l-ai ingropat sub mormanul tau de ura!  Si atunci? Cum poti sa il si urasti? Cum poti sa nu mai vrei sa il vezi? Cum poti sa il indepartezi de tot din viata ta?
     Ma scuzati, dar nu pot pricepe asemenea comportament. Nu pot sa inteleg cum poti sa zbieri la un om in asa fel! Nu pot sa inteleg cum de reuseste cineva sa reverse atata ura asupra cuiva si tot ea sa fie cea care nu mai vrea sa il vada. Persoana asuprita, a acceptat toate cele spuse, si-a cerut scuze daca a facut ceva rau desi nu facuse intentionat, si a lasat portita deschisa continuare. Dar nu! Cum sa accepte un orgolios asa ceva? I se pare iesit din comun sa pastrezi in continuare o legatura, cat de mica. Asa ca, fara sa clipeasca, fara sa gandeasca cat de putin, a avut grija sa inchida usa prieteniei pentru totdeauna si sa arunce cheia in valurile tumultoase ale vietii.
     Cata ura poate avea o asemenea persoana in ea! Cata ura poate avea o asemenea persoana fata de ea insasi!  Nu o sa stiu niciodata raspunsul la intrebarea aceasta. Si nici nu vreau de fapt!
      Eu sunt din categoria celor care iubesc viata cu tot ce cuprinde ea, pretuiesc cuvintele frumoase si caut sa admir miracolul fiecarei zile. Eu nici macar nu inchid usa fata de o alta persoana, dar sa ii mai pun si lacat! Eu sunt cea care deschide usi in cazul in care sunt inchise (sau cel putin incerc). Si acestea cu zambete si cuvinte calde izvorate din suflet. Nu e greu absolut deloc! Iar sentimentul este minunat! Incearca si tu! Cauta cheia si deschide macar o usa pe care ai inchis-o! Deschide usa... crestine!
  

Moment de basm

   Ti-a fost dat sa traiesti macar o data in viata un moment de basm? Un moment pe care simti ca Universul ti l-a pregatit de mult? Ai intalnit vreodata persoana care sa te faca sa te pierzi in timp si spatiu? O privire care te furnica pe sira spinarii? O intalnire astrologica? Este superb momentul. Priviri adanci, priviri dulci, priviri care te mangaie si care te rascolesc in acelasi timp. Si apoi... o apropiere ca si cum ati fi doi magneti. E minunat momentul. Este ceva ce nu se poate uita vreodata. Doi ochi negri, calzi, blanzi care par initial smecheri... dar atat de frumosi si expresivi! Si apoi atingeri... ca si cum va cunoasteti de o viata. Un suflet foarte cald! Un suflet rar! Inveti cat de pretioase sunt clipele acestea, pentru ca se scurg foarte repede si sunt foarte rare! Dar iti raman in minte pentru o vesnicie, pentru ca e cu totul si cu totul special! Dar fiecare are zbuciumul lui, trecutul lui, dezamagirile, bucuriile, suferintele, secretele lui. Drumurile lor se despart uneori si se intalnesc din nou. Pentru scurta vreme... momentan. Oare vor merge vreodata pe acelasi drum? Oare aceste doua priviri magnetice sunt suflete pereche? Sau poate doar s-au cunoscut intr-o alta viata, intr-un alt timp, si acum sufletul fiecarui realizeaza aceasta minune. Orice s-ar intampla intre ei in continuare... momentul intalnirii ramane pentru totdeauna special... cel putin in sufletul unuia dintre ei.

Unde s-a ratacit cheia?

     Cateodata stau si ma gandesc cum am ajuns in situatia asta?! Cum pot fi asa de lipsita de sentimente? Cum de imi pasa de multa lume, vreau sa fac bine, dar dezamagesc intr-o secunda o persoana care nu merita, o persoana care investeste sentimente. Cum de reusesc treaba  asta? Cum se poate, femeie fiind sa dau cu piciorul fiecarui barbat de treaba care imi iese in cale? De fapt nu e greu deloc. Dar nu stiu cum sa indrept situatia. Dar totusi ... nu sunt in totalitate de vina... sau cel putin asa vreau sa cred. Cum se poate sa iesi cu o persoana cateva saptamani sau luni la rand dar sa nu se vorbeasca nici macar o data de sentimentele aparute? Si atunci.. se iveste o alta persoana in peisaj si normal ca alegi fara sa clipesti... noutatea. Este ceva fascinant sa te indrepti spre necunoscut, sa incepi sa descifrezi o persoana, sa te lasi surprinsa de personalitatea celuilalt. Cat de atragatoare e ideea pornirii spre nou! Dar intorc spatele si las in urma fara sa ezit o alta persoana care a investit sentimente si care ia lucrurile mai serios decat e cazul, doar pentru ca asa e normal. Dar la mine... normalul nu se aplica. Sunt o insensibila! Sau inima mi-e inchisa bine de tot intr-un seif iar cheia s-a ratacit. Cineva a ratacit cheia. Unde e cheia? Cine detine cifrul?

Express youserf don't repress yourself

    Zilele trecute am citit o poveste foarte interesanta. Si mi-a dat de gandit. Am inteles, sau de fapt mi-am reamintit cat de importanta e comunicarea intre doi oameni, fie ei iubiti sau camarazi. Ai impresia ca totul este de la sine inteles, fiecare stie ce simte celalalt, fiecare stie ce vrea celalalt, desi nu s-a deschis niciodata subiectul. Cat de gresit e! Ce vreau eu, nu inseamna ca vrea si altul, ce simt eu nu inseamna ca simte si altul chiar daca e vorba de aceleasi imprejurari. Oare cand va intelege toata lumea ca, asa cum suntem total diferiti unul de celalalt din punct de vedere fizic, tot asa de diferiti suntem in ceea ce priveste gandurile, dorintele, sentimentele sau visurile. Ca urmare, niciodata nu este prea tarziu, si nici prea devreme sa incepi sa spui persoanei de langa tine cat de importanta este, ce te deranjeaza, ce iubesti la ea, ce ai vrea de la ea. Spune-i cand te bucura si cand te intristeaza.
    Suntem oameni, nu suntem ghicitori.  Asa ca: exprima-ti trairile, sentimentele si mai ales bucuriile, pentru ca ele pot bucura pe celalalt mai mult decat ti-ai imagina!

Live the moment!

   Oricat ti se zice: Traieste clipa! ca si cum ar fi ultima, asa ceva nu se poate. Nu se compara sentimentul pe care l-ai trai daca ai stii ca e printre ultimele cu cel pe care ti-l imaginezi ca ar putea fi ultimul! Nu are cum! Dar intr-adevar trebuie sa ne asumam mai multe riscuri, sa facem lucruri pe care in mod normal nu le facem, sa radem, sa plangem, sa ne bucuram, sa dansam, sa cantam, sa ne jucam, sa facem tot ceea ce vrem si sa nu ne pese de parerea altora. Dar e atat de greu sa faci toate astea! Tot timpul esti cu ochii in patru ca nu cumva actiunile tale sa fie interpretate gresit, sa nu fii inteles gresit, pentru ca majoritatea oamenilor trag concluzii pripite si citesc mult prea mult printre randuri. Parca in ziua de azi oamenii nu mai stiu sa auda exact ce le spui. Ei cred ca sunt la ora de literatura, unde li se da un rezumat si se simt datori sa povesteasca mai departe un roman intreg. Si uite asa, afli si tu mai multe lucruri despre tine, de fapt afli ce crede lumea despre tine sau ce le-ar place altora sa fii tu. Fiecare infloreste despre viata ta ce ii place, ce nu e el. Nu e corect!
   Asa ca macar o zi pe saptamana, alege sa faci ceva nou, sa faci ceva ce nu crezi ca esti in stare. Daca nu iti plac filmele de groaza, priveste unul. Daca nu ai fost macar odata la alergat, du-te! Daca astepti telefonul sa sune, suna tu persoana respectiva! Daca nu ai dansat singur, da muzica la maxim si misca-te asa cum vrei tu! Din pacate toate sfaturile sunt in zadar daca nu sunt puse in aplicare.
    Fa o schimbare, cat de mica in viata ta! Tu esti  unic si fiecare clipa traita este unica!