Zilele trecute am citit o poveste foarte interesanta. Si mi-a dat de gandit. Am inteles, sau de fapt mi-am reamintit cat de importanta e comunicarea intre doi oameni, fie ei iubiti sau camarazi. Ai impresia ca totul este de la sine inteles, fiecare stie ce simte celalalt, fiecare stie ce vrea celalalt, desi nu s-a deschis niciodata subiectul. Cat de gresit e! Ce vreau eu, nu inseamna ca vrea si altul, ce simt eu nu inseamna ca simte si altul chiar daca e vorba de aceleasi imprejurari. Oare cand va intelege toata lumea ca, asa cum suntem total diferiti unul de celalalt din punct de vedere fizic, tot asa de diferiti suntem in ceea ce priveste gandurile, dorintele, sentimentele sau visurile. Ca urmare, niciodata nu este prea tarziu, si nici prea devreme sa incepi sa spui persoanei de langa tine cat de importanta este, ce te deranjeaza, ce iubesti la ea, ce ai vrea de la ea. Spune-i cand te bucura si cand te intristeaza.
Suntem oameni, nu suntem ghicitori. Asa ca: exprima-ti trairile, sentimentele si mai ales bucuriile, pentru ca ele pot bucura pe celalalt mai mult decat ti-ai imagina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu